Cu totii stim ca atunci cand vine vorba de relatii cel mai important ingredient este increderea.
La inceputul relatiei esti indragostit apoi iubesti si in cele din urma devii UNU cu cel ales.
Perioada de indragostiti dureaza doua saptamani, asta este doar parerea mea si cine vrea sa ma contrazica trebuie sa vina cu argumente.
Iubirea ....eee ... iubirea e altceva. Iubirea e atunci cand dupa cele doua saptamani in care i-ai vazut defectele, ai ajuns sa le indragesti sau poate doar sa le treci cu vederea. Oricat de urat ar suna pentru mine dragostea este sa iubesti defectele omului de langa tine. Daca poti sa faci asta atunci cu siguranta nimic nu va poate desparti.
Urmatorul pas ar fi sa devii UNU cu cel pe care il iubesti. Eeee...asta e o poveste si mai lunga si mai complicata.
Aici intervine increderea. Increderea nu e asaaaa ceva care se pierde sau se castiga. Cred ca e o prostie sa spui "Trebuie sa recastigi increderea mea" aiureaaaaa...... A mai luptat vreodata pentru ea???? Nuuuuu? A venit la pachet cu toate celelalte sentimente. Nu a facut nimic deosebit sa merite increderea ta. Te-ai indragostit, in momentul ala ai decis ca merita sa ai incredere. Apoi cand ai inceput sa iubestiiii......ai avut prea mult timp, timp sa te detasezi si sa gandesti. "Dar daca nu e ce credeam, daca nu e dragoste adevarata?".
Cu sigurantaaaaa o sa se intample ceva, cu siguranta o sa fi dezamagit, o sa te simti tradat!!!!!!! Nu exista asa ceva "dragoste adevarata". Exista doar dragostea voastra. Fiecare poveste de iubire e altfel si fiecare iubire se cuantifica intr-o alta scala de valori. In momentul in care ceri de la relatia voastra mai multa siguranta decat e necesar atunci incep sa apara indoielile.
De cele mai multe ori indoiala intervine brusc cu intrebari taioase care dor si al caror raspuns naste monstri sau nu. Poate e un raspuns calm si intelegator sau poate genereaza doar o discutie mai tensionata. Implicatiile felului in care cuplurile manageruiesc acest gen de situatii e cu totul alta discutie, care m-ar indeparta de la subiect, asa ca......sa continuam.
Cum se mai poate manifesta indoiala?
Cand relatia este in mod natural una sincera, in principiu cei doi simt o oarecare rusine sa admita ca sunt momente in care simt o indoiala in ceea ce priveste increderea pe care o au in cel iubit. Atunci se intampla urmatoarele: telefoanele de check, vizitele de check, aparitiile de check.
In traducere... nu are un motiv clar pentru care te-a sunat, si voi ati trecut de mult de perioada in care telefoanele de dor erau asa de frecvente si nu poate sa spuna ca te-a sunat de dor...ati vorbit acum o ora doar!!!!! Oricum ar fi ea, explicatia este penibila pentru amandoi.
Vizitele de check sunt altceva ..... simti .....simti ca ceva e in neregula... nu stii exact ce .... dar tre sa afli...... si te agiti si te framanta ...si in tot ceea ce face e ceva dubios....pana uiti. Dar intr-o zi dupa ce, mult timp ai uitat .... ca un fulger te razbate iar indoiala. Si acum esti destul de pornit si hotarat........ si apari fara sa anunti in locul unde se asteapta cel mai putin. Poate fi penibil sau poate gasesti pe drum o scuza geniala ( nu se intampla de obicei faza cu gasirea scuzei)?????!!!!!! Asta este cea mai grava fapta la care te poate duce indoiala.
Una mai putin grava si de cele mai multe ori placuta, este aparitia de check. " Buna! Ce faci? Pe unde esti? Paaaai, hai ca vin si eu ca sunt in zona?" Repet intre doi oameni care se iubesc asta este de cele mai multe ori pentru amandoi o situatie fericita si se simt bine amandoi,..... dar tot check este. :)))) mai ales cand aparitia este scurta.
Cel mai bine este ca fiecare sa fie destul de tare si sa suporte toate adevarurile celulilalt astfel incat sa nu fie nevoiti sa se minta reciproc. Pentru ca minciuna este rezultatul fricii de a patii ceva, orice ca urmare a confesarii adevarului.
Si acum sa imi spuneti voi ca e usor sa faci asta!!!!!!!!!!!!!!!! sa accepti toate adevarurile.
